Pe 31 august, în Republica Moldova a fost sărbătorită Ziua Limbii Române, când ne-am bucurat de starea în care se află ea astăzi. Dar până a ajunge să fie recunoscută stăpână la ea acasă, a avut o stare foarte vitregă, un drum enorm de greu de parcurs dimp de perioade îndelungate, un drum asemănător în multe cu „Drumul Crucii”. Despre motivele sorții vitrege a limbii române în trecut, despre evenimentele și oamenii care au avut curajul să inițieze schimbarea în acest sens, despre ceea ce prezintă limba română astăzi, dar și despre pericolele care pot întoarce roata istoriei înapoi pentru limba română – au discutat participanții la dezbaterea publică „Golgota Limbii Române”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boţan, expert permanent al proiectului, a declarat că „Drumul Crucii” cu sensul de „Calea durerii”, „Calea suferinței” este o rută aflată în Orașul Vechi din Ierusalim despre care tradiția creștină spune că este drumul pe care Iisus Hristos și-a purtat crucea spre locul său de răstignire, numit Golgota (craniul, căpățâna), sau Calvar(ul). Cuvântul Golgota este transcrierea în greacă din Noul Testament a denumirii în limba aramaică, „Locul craniilor” „calva” în latină însemnând „craniu”. Un loc în afara zidurilor Ierusalimului unde Isus Cristos a fost crucificat. Traseul acoperă o distanță de aproximativ 600 de metri și este un loc celebru de pelerinaj al creștinilor.
„Limba națională a unei țări este limba vorbită de majoritatea poporului, care de obicei este și limba oficială a țării. Practica internațională demonstrează că limba vorbită de majoritatea cetățenilor unui stat este declarată în calitate de limbă oficială a acestui stat. În acest sens, regretatul judecător al Curții Constituționale, Gheorghe Susarenco, afirma că, în mod normal, cetățenii trebuie să comunice cu statul, cu autoritățile acestuia. De regulă, în stat se instituie o limbă oficială prin intermediul căreia ei se pot adresa autorităților și pot comunica în societate, exprimându-și gândurile și onorându-și obligațiile cetățenești. Deci instituirea limbii materne a celei mai mari părți din populația țării drept limbă oficială reprezintă o modalitate de a o lua sub protecția statului. E una din condițiile de existență a națiunii în cadrul formațiunii sale național-statale suverane și de aceea este consacrată într-un articol al Constituției ca „limbă oficială a statului””, explică Igor Boțan.
Potrivit expertului, metropola este un stat sau oraș mare din antichitate, considerat în raport cu coloniile sale. Respectiv, coloniile sunt teritorii dependente de statul colonial, adică de metropolă.
După toate semnele, luna august este una formatoare de soartă pentru ceea ce numim astăzi „Statul Republica Moldova”, pentru că se pare că anume în luna august de pe parcursul istoriei contemporane i s-au întâmplat unele dintre cele mai benefice, dar și dintre cele mai tragice evenimente. Pe 23 august 1939 a fost semnat unul dintre cele mai odioase acte in istoria contemporană a omenirii – Pactul Ribbentrop-Molotov și care a avut un impact nefast și asupra acestui teritoriu și a acestei societăți. Pe 2 august 1940 a avut loc crearea fostei Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care poate fi considerată cea de a doua manifestare a efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov. În perioada 23-24 august 1944 a avut loc Operațiunea Iași-Chișinău, care a reeditat, pentru a treia oară, efectele Pactului, iar între 19-21 august 1991 a avut loc Puciul de la Moscova, care a legitimat, de fapt, disoluția URSS și a delegitimat definitiv aflarea RSSM în cadrul acelui ultim imperiu în Europa contemporană. Și pe 27 august 1991, acum 33 de ani, Parlamentul moldovenesc, dar și poporul adunat în Piața Marii Adunări Naționale au proclamat Independența noului stat Republica Moldova. Despre motivele și efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, dar și despre cât de rezistentă în timp poate fi Independența Republicii Moldova, inclusiv în fața amenințărilor și pericolelor generate de acel pact – au discutat participanții la dezbaterea publică „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că sfera de influență este un teritoriu aflat în afara granițelor unui stat asupra căruia se exercită influență culturală, economică, militară sau politică. „Respectiv, delimitarea sferelor de influență înseamnă încheierea înțelegerilor, acordurilor între state. de exemplu cum a fost între Germania nazistă și Uniunea Sovietică bolșevică. Germania tindea spre extinderea spațiului vital, iar Uniunea Sovietică tindea spre ceea ce era scris în imnul Cominternului – constituirea Uniunii Sovietice globale prin intermediul acestui Comintern”, explică expertul.
Potrivit lui, independența unei țări sau a unui guvern reprezintă capacitatea acestuia să-și manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de puterea suzerană sau de puterea colonială. „Independența este în principiu de natură politică și aici trebuie să menționăm că în cadrul Uniunii Sovietice, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească formal era republică suverană într-un stat hipercentralizat, dar de fapt nu avea nici suveranitate și nici vorbă despre independență”, a mai spus Igor Boțan.
Doctorul în istorie Ion Valer Xenofontov, conferențiar universitar, a declarat că Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul adițional secret este o consecință a frustrărilor generate de Primul Război Mondial. Pe de o parte, Germania a fost frustrată că a ieșit din acest război cu aspirațiile eșuate iar Conferința de Pace de la Paris, care practic a izolat-o și i-a indus un sistem umilitor, din perspectiva Germaniei – trebuia să plătească contribuții de război, nu trebuia să aibă armată etc. „Pe de altă parte, statul bolșevic, Uniunea Sovietică, la fel era frustrată pentru că foarte dificil a fost recunoscută de către Occident. Occidentul stătea în espectativă să vadă derularea evenimentelor. Or, pe ruinele Imperiului Rus se desfășura un război civil cu fragmentări sociale și parcă Occidentul aștepta să vadă de partea cui va balansa acest context – de partea bolșevicilor sau de partea albgardiștilor”, susține conferențiarul.
Ion Valer Xenofontov a menționat că cea mai cunoscută denumire în istoriografie este „Pactul Ribbentrop-Molotov”. Acest act poartă numele miniștrilor de externe, al Germaniei hitleriste și al Uniunii Sovietice staliniste. Dar este cunoscut și sub denumirea „Pactul Stalin-Hitler”. Protocolul secret avea nouă articole, era încheiat pentru o perioada de 10 ani și urma să fie reîncheiat la 5 ani, dacă nu existau litigii între marile puteri. În esență, documentul prevedea că niciun stat dintre cele semnatare să nu se atace, ceea ce respecta standardul internațional.
„Altceva era cu Protocolul adițional secret, cel care nu a fost pus în uz public internațional. Uniunea Sovietică l-a negat cu vehemență. În istoriografie este numit cel mai secret document al secolului al XX-lea. Prevedea 4 articole, iar în preambul se vorbește că este o continuare a Pactului. Deci, prevedea împărțirea Europei între Germania Fascistă și Uniunea Sovietică stalinistă, de la Marea Baltică, până la Marea Neagră. Esența acestui Protocol adițional secret era reîmpărțirea lumii, reconfigurarea geopolitică a Europei, schimbarea sistemului de securitate constituit după Primul Război Mondial și volens nolens asta deschidea cutia pandorei spre declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale”, a precizat doctorul în istorie.
Doctorul în științe politice din Germania, Anneli Ute Gabanyi, cercetător principal la Institutul de cercetare al Radio Europa Liberă din München și la Institutul de studii internaționale și de securitate din Berlin, a declarat că ceea ce frapează cel mai mult și ceea ce a surprins și populațiile din Uniunea Sovietică și din Germania a fost faptul că dușmanii cei mai aprigi, din punct de vedere ideologic, au semnat un pact de neagresiune. Or, Hitler întotdeauna se referea la bolșevism ca fiin inamicul cel mai oribil al Germaniei, iar bineînțeles, în Uniunea Sovietică – fascismul, hitlerismul, de asemenea, era atacat în presă, fiind cel important dușman.
„Acest lucru s-a schimbat aproape peste noapte cu semnarea acestui pact. De ce? Uniunea Sovietică, de fapt, sperase că, Anglia mai ales, dar și Franța, să atace sau măcar să se implice în combaterea Germaniei hitleriste și să oprească marșul acesteia către Est, printr-un conflict occidental. Acest lucru nu s-a adeverit, ci dimpotrivă. În 1938, când Occidentul practic a sacrificat Cehoslovacia, a semnalat prin aceasta Uniunii Sovietice că el susține și spune că se teme mai puțin de Germina hitleristă, decât de Rusia”, explică Anneli Ute Gabanyi, autor de studii de istorie recentă și de studii de securitate privind România și Republica Moldova.
Potrivit politologului german, pe de altă parte, prin serviciile secrete, sovieticii știau că Germania pregătește atacul asupra Franței, care de altfel s-a dovedit a fi victorios. Astfel, cele două state, Marea Britanie și Franța, care se angajau să garanteze securitatea Poloniei, practic nu mai erau practic credibile în această postură. Și atunci, sovieticii și-au schimbat părerea peste noapte, pentru a câștiga timp. „Văzând că Germania vrea să atace Polonia, și Uniunea Sovietică avea interese să ocupe o parte a Poloniei, aceasta și-a schimbat politica peste noapte. A schimbat ministrul de externe și Molotov era cunoscut ca un filogerman... Așa văd eu această configurație care era surprinzătoare pentru toată lumea, dar erau interese care în momentul acela păreau a fi identice”, a mai spus Anneli Ute Gabanyi.
Dezbaterea publică la tema „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență” este a 41-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
Facilitarea creșterii socio-economice locale și îmbunătățirea standardelor de viață ale cetățenilor din două regiuni cheie: municipiile Ungheni, Cahul și localitățile învecinate. Sunt două obiective majore promovate de Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie”, program care a început în 2019. Cu ce rezultate se finalizează el, în ce măsură s-a eficientizat guvernarea locală, dacă a sporit calitatea serviciilor publice și a infrastructurii au discutat invitații dezbaterii publice „Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE și implementat de PNUD și UNICEF”, organizată de Agenția de presă IPN.
Ion Dolganiuc, primarul s. Colibași, r. Cahul, a declarat că Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE, a fost lansat în 2019, după care a fost un apel de finanțare și regiunile respective au aplicat la program. Astfel, proiectul depus de Colibași a fost selectat. Este vorba despre proiectul Piața regională din Colibași – model de revitalizare economică locală. Primarul susține că 2019 era perioada de COVID-19 și, respectiv, la semnarea contractului a fost nevoie de revizuire a unor lucrări, având în vedere că prețurile au crescut în acea perioadă. Proiectul a fost finanțat cu 200 de mii de euro, sau 4 milioane de lei. Proiectul total a fost de 7 milioane de lei, dintre care 1,2 milioane au fost oferite de Consiliul raional Cahul, diferența fiind alocată de Primăria de Colibași.
Primarul declară că s-a pus accent pe piață, deoarece în Colibași există o piață de mai mulți ani, care era doar un teritoriu pavat cu un rând de tarabe. Lunea, care e zi de piață, se adunau toți producătorii din zonă, în unele zile fiind și peste o mie de oameni. În condiții de vară, nu se putea vorbi despre condiții de igienă și condiții sanitare atunci când lactatele, brânzeturile sunt comercializate la o tarabă deschisă. Astfel, proiectul și-a propus ca o fostă cazangerie să fie transformată într-o hală. De asemenea, a fost extinsă suprafața de tarabe, a fost renovată piața, fiind create condiții pentru o piață agricolă.
Dezbaterea publică „Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE și implementat de PNUD și UNICEF” este ediția a șasea, realizată în cadrul Proiectului „Beneficiile aderării Republicii Moldova la UE pentru om, comunitate și țară”. Proiectul este susținut de către Fundația Soros Moldova.
Astăzi, 23 august 2024, Comisia Electorală Centrală (CEC) a primit documentele pentru înregistrarea unui nou grup de inițiativă care susține candidatura Victoria Furtună la funcția de Președinte al Republicii Moldova. Acest grup de inițiativă a fost constituit de cetățeni care își doresc să o vadă pe Furtună în cursa electorală pentru alegerile prezidențiale.
Conform procedurilor legale, CEC are la dispoziție trei zile pentru a verifica corectitudinea documentelor depuse și pentru a decide dacă grupul de inițiativă va fi înregistrat oficial. Hotărârea va fi emisă în termenul stabilit, fie prin aprobarea cererii, fie prin refuzul acesteia.
Este important de menționat că, de la deschiderea perioadei pentru depunerea cererilor de înregistrare a grupurilor de inițiativă, CEC a primit deja 11 dosare similare. Termenul limită pentru depunerea cererilor este 31 august 2024, astfel că timpul rămas pentru cei care doresc să se implice în procesul electoral se scurtează rapid.
Această nouă candidatură vine într-un context politic dinamic, iar deciziile CEC din următoarele zile vor influența semnificativ modul în care se va desfășura campania electorală din această toamnă.
Comisia Electorală Centrală informează că a primit joi. 22 august, documentele necesare pentru înregistrarea grupurilor de inițiativă care vor susține candidații la funcția de Președinte al Republicii Moldova. Potrivit informațiilor furnizate de CEC, următoarele grupuri de inițiativă și-au depus candidaturile:
Grupul de inițiativă constituit de cetățeni pentru susținerea lui Tudor Ulianovschi;
Grupul de inițiativă constituit de Partidul Politic „Partidul Nostru” pentru susținerea lui Renato Usatîi;
Grupul de inițiativă constituit de cetățeni pentru susținerea Irinei Vlah;
Grupul de inițiativă constituit de Coaliția pentru Unitate și Bunăstare pentru susținerea lui Igor Munteanu;
Grupul de inițiativă constituit de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” pentru susținerea Maiei Sandu;
Grupul de inițiativă constituit de cetățeni pentru susținerea Ludmilei Corsun.
Conform procedurilor legale, CEC va analiza documentele depuse și va decide, în termen de 3 zile, dacă acestea respectă cerințele pentru înregistrarea oficială a grupurilor de inițiativă. În cazul în care documentația este conformă, grupurile vor fi înregistrate și vor putea începe colectarea semnăturilor necesare pentru susținerea candidaților.
Perioada de depunere a cererilor pentru înregistrarea grupurilor de inițiativă a început pe 21 august 2024 și va continua în conformitate cu calendarul electoral stabilit pentru alegerile prezidențiale din acest an.
Pagina 481 din 664