Astăzi, la Primăria Soroca, ofițerii anticorupție desfășoară percheziții, generând o undă de șoc în comunitate. Conform unui comunicat de presă difuzat doar în anumite surse media, și nu pe paginile oficiale ale instituțiilor implicate, Centrul Național Anticorupție (CNA) a anunțat că desfășoară acțiuni în mai multe dosare de corupție legate de trucarea unor licitații publice. În total, se desfășoară în jur de 45 de percheziții la diverse adrese din Soroca, inclusiv la primărie și consiliul municipal, vizând atât persoane publice, cât și reprezentanți ai unor agenți economici.
Totuși, aceste acțiuni ridică semne de întrebare în rândul cetățenilor, mai ales în contextul politic actual. În ultima perioadă, la Soroca s-au organizat festivități și concerte care au depășit în amploare și frumusețe evenimentele similare din Chișinău. La aceste evenimente au participat și câțiva pretinși candidați la alegerile prezidențiale din această toamnă, care nu provin din rândurile guvernării actuale. Acest fapt, coroborat cu intervenția rapidă și masivă a forțelor de ordine într-un stil care amintește de metodele fostei guvernări Plahotniuc, ridică suspiciuni cu privire la adevăratele motive ale acestor acțiuni.
Ne întrebăm, astfel, dacă într-adevăr la Primăria Soroca se comit infracțiuni de corupție, pe care noi, cetățenii, nu le cunoaștem, sau dacă aceste acțiuni nu sunt altceva decât o manevră politică menită să discrediteze anumiți candidați și să influențeze voturile la viitoarele alegeri.
Într-o perioadă în care încrederea publicului în instituțiile statului este deja fragilă, asemenea operațiuni riscă să adâncească și mai mult suspiciunile și neîncrederea. Transparența și obiectivitatea sunt esențiale pentru a ne asigura că justiția își urmează cursul fără a fi influențată de interese politice, iar cetățenii Sorocii merită să cunoască adevărul din spatele acestor percheziții.
Rămâne de văzut dacă această investigație va aduce la lumină fapte reale de corupție sau dacă vom asista la o altă demonstrație de forță politică în pragul alegerilor.
Pe 31 august, în Republica Moldova a fost sărbătorită Ziua Limbii Române, când ne-am bucurat de starea în care se află ea astăzi. Dar până a ajunge să fie recunoscută stăpână la ea acasă, a avut o stare foarte vitregă, un drum enorm de greu de parcurs dimp de perioade îndelungate, un drum asemănător în multe cu „Drumul Crucii”. Despre motivele sorții vitrege a limbii române în trecut, despre evenimentele și oamenii care au avut curajul să inițieze schimbarea în acest sens, despre ceea ce prezintă limba română astăzi, dar și despre pericolele care pot întoarce roata istoriei înapoi pentru limba română – au discutat participanții la dezbaterea publică „Golgota Limbii Române”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boţan, expert permanent al proiectului, a declarat că „Drumul Crucii” cu sensul de „Calea durerii”, „Calea suferinței” este o rută aflată în Orașul Vechi din Ierusalim despre care tradiția creștină spune că este drumul pe care Iisus Hristos și-a purtat crucea spre locul său de răstignire, numit Golgota (craniul, căpățâna), sau Calvar(ul). Cuvântul Golgota este transcrierea în greacă din Noul Testament a denumirii în limba aramaică, „Locul craniilor” „calva” în latină însemnând „craniu”. Un loc în afara zidurilor Ierusalimului unde Isus Cristos a fost crucificat. Traseul acoperă o distanță de aproximativ 600 de metri și este un loc celebru de pelerinaj al creștinilor.
„Limba națională a unei țări este limba vorbită de majoritatea poporului, care de obicei este și limba oficială a țării. Practica internațională demonstrează că limba vorbită de majoritatea cetățenilor unui stat este declarată în calitate de limbă oficială a acestui stat. În acest sens, regretatul judecător al Curții Constituționale, Gheorghe Susarenco, afirma că, în mod normal, cetățenii trebuie să comunice cu statul, cu autoritățile acestuia. De regulă, în stat se instituie o limbă oficială prin intermediul căreia ei se pot adresa autorităților și pot comunica în societate, exprimându-și gândurile și onorându-și obligațiile cetățenești. Deci instituirea limbii materne a celei mai mari părți din populația țării drept limbă oficială reprezintă o modalitate de a o lua sub protecția statului. E una din condițiile de existență a națiunii în cadrul formațiunii sale național-statale suverane și de aceea este consacrată într-un articol al Constituției ca „limbă oficială a statului””, explică Igor Boțan.
Potrivit expertului, metropola este un stat sau oraș mare din antichitate, considerat în raport cu coloniile sale. Respectiv, coloniile sunt teritorii dependente de statul colonial, adică de metropolă.
Referindu-se la diferențe, Marin Gherman a precizat că Imperiul Habsburgic creiona și educa o loialitate față de centru și avea o politică de a echilibra această competiție internă între diferite proiecte naționale și etnice. Pe de altă parte, Imperiul Rus încerca din răsputeri să rusifice populația. „Nu avea o atitudine atât de civilizată față de minorități, așa cum o avea Imperiul Habsburgic. Iar apoi Uniunea Sovietică, prin promovarea unor concepte periculoase pentru noi, cum ar fi moldovenismul, limba moldovenească și alte concepte de sorginte geopolitică subliniind încă și încă o dată importanța politicii și identității lingvistice pentru percepțiile sociale și pentru viitorul comunității vorbitoare de limba română, dar și pentru păstrarea identității noastre ca atare”, a mai spus directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți.
Fondatorul cenaclului literar-muzical și social-politic „Alexei Mateevici” în perioada renașterii naționale, Anatol Șalaru, spune că situația social-politică și economică a populației românești a fost marcată de dorința Imperiului Rus, apoi a Uniunii Sovietice de expansiune și cucerire. Au fost aplicate toate metodele caracteristice unui imperiu. Potrivit lui, în timpul Rusiei Țariste s-a dorit foarte mult asimilarea minorităților, iar în timpul Uniunii Sovietice – crearea omului nou sovietic, care vorbește o singură limbă și are o singură cultură. Ei au acționat pe diferite paliere – în primul rând, limba română, care era interzisă în Basarabia, atât în presă, cât și în biserică și în școli, o perioadă școlile activând pe lângă biserici. Forțele de represiune au acționat asupra populației, armată, poliție, biserica rusă a preluat conducerea bisericii din Basarabia și a început rusificarea, atâta a clerului, cât și a populației
„Au fost făcute schimbări clasice, schimbare demografică în Basarabia. Să ne amintim de faptul că în Basarabia a fost adusă populația găgăuză și bulgară din Bulgaria pentru a diminua ponderea populației locale, au fost create sate ucrainene de-a lungul Prutului, care practic păzeau frontiera Imperiului Țarist. Au fost multe lucruri care au dus practic la rusificarea populației. Dar totuși norocul nostru a fost că nu exista totdeauna „televiziunea centrală” și nu exista internet, nu existau alți factori care ar fi contribuit și mai intens la rusificare. Și factorul românesc nativ a fost păstrat în rândul populației românești din Basarabia. La fel a fost și pe timpul Uniunii Sovietice – fără carte românească, televiziuni în limba rusă, limba rusă în spațiul public și în instituțiile statului – doar în limba rusă. Nu exista un spațiul vital pentru limba română”, a precizat Anatol Șalaru, ex-ministru al apărării.
Dezbaterea publică „Golgota Limbii Române” este ediția a 314-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
După toate semnele, luna august este una formatoare de soartă pentru ceea ce numim astăzi „Statul Republica Moldova”, pentru că se pare că anume în luna august de pe parcursul istoriei contemporane i s-au întâmplat unele dintre cele mai benefice, dar și dintre cele mai tragice evenimente. Pe 23 august 1939 a fost semnat unul dintre cele mai odioase acte in istoria contemporană a omenirii – Pactul Ribbentrop-Molotov și care a avut un impact nefast și asupra acestui teritoriu și a acestei societăți. Pe 2 august 1940 a avut loc crearea fostei Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care poate fi considerată cea de a doua manifestare a efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov. În perioada 23-24 august 1944 a avut loc Operațiunea Iași-Chișinău, care a reeditat, pentru a treia oară, efectele Pactului, iar între 19-21 august 1991 a avut loc Puciul de la Moscova, care a legitimat, de fapt, disoluția URSS și a delegitimat definitiv aflarea RSSM în cadrul acelui ultim imperiu în Europa contemporană. Și pe 27 august 1991, acum 33 de ani, Parlamentul moldovenesc, dar și poporul adunat în Piața Marii Adunări Naționale au proclamat Independența noului stat Republica Moldova. Despre motivele și efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, dar și despre cât de rezistentă în timp poate fi Independența Republicii Moldova, inclusiv în fața amenințărilor și pericolelor generate de acel pact – au discutat participanții la dezbaterea publică „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că sfera de influență este un teritoriu aflat în afara granițelor unui stat asupra căruia se exercită influență culturală, economică, militară sau politică. „Respectiv, delimitarea sferelor de influență înseamnă încheierea înțelegerilor, acordurilor între state. de exemplu cum a fost între Germania nazistă și Uniunea Sovietică bolșevică. Germania tindea spre extinderea spațiului vital, iar Uniunea Sovietică tindea spre ceea ce era scris în imnul Cominternului – constituirea Uniunii Sovietice globale prin intermediul acestui Comintern”, explică expertul.
Potrivit lui, independența unei țări sau a unui guvern reprezintă capacitatea acestuia să-și manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de puterea suzerană sau de puterea colonială. „Independența este în principiu de natură politică și aici trebuie să menționăm că în cadrul Uniunii Sovietice, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească formal era republică suverană într-un stat hipercentralizat, dar de fapt nu avea nici suveranitate și nici vorbă despre independență”, a mai spus Igor Boțan.
Doctorul în istorie Ion Valer Xenofontov, conferențiar universitar, a declarat că Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul adițional secret este o consecință a frustrărilor generate de Primul Război Mondial. Pe de o parte, Germania a fost frustrată că a ieșit din acest război cu aspirațiile eșuate iar Conferința de Pace de la Paris, care practic a izolat-o și i-a indus un sistem umilitor, din perspectiva Germaniei – trebuia să plătească contribuții de război, nu trebuia să aibă armată etc. „Pe de altă parte, statul bolșevic, Uniunea Sovietică, la fel era frustrată pentru că foarte dificil a fost recunoscută de către Occident. Occidentul stătea în espectativă să vadă derularea evenimentelor. Or, pe ruinele Imperiului Rus se desfășura un război civil cu fragmentări sociale și parcă Occidentul aștepta să vadă de partea cui va balansa acest context – de partea bolșevicilor sau de partea albgardiștilor”, susține conferențiarul.
Ion Valer Xenofontov a menționat că cea mai cunoscută denumire în istoriografie este „Pactul Ribbentrop-Molotov”. Acest act poartă numele miniștrilor de externe, al Germaniei hitleriste și al Uniunii Sovietice staliniste. Dar este cunoscut și sub denumirea „Pactul Stalin-Hitler”. Protocolul secret avea nouă articole, era încheiat pentru o perioada de 10 ani și urma să fie reîncheiat la 5 ani, dacă nu existau litigii între marile puteri. În esență, documentul prevedea că niciun stat dintre cele semnatare să nu se atace, ceea ce respecta standardul internațional.
„Altceva era cu Protocolul adițional secret, cel care nu a fost pus în uz public internațional. Uniunea Sovietică l-a negat cu vehemență. În istoriografie este numit cel mai secret document al secolului al XX-lea. Prevedea 4 articole, iar în preambul se vorbește că este o continuare a Pactului. Deci, prevedea împărțirea Europei între Germania Fascistă și Uniunea Sovietică stalinistă, de la Marea Baltică, până la Marea Neagră. Esența acestui Protocol adițional secret era reîmpărțirea lumii, reconfigurarea geopolitică a Europei, schimbarea sistemului de securitate constituit după Primul Război Mondial și volens nolens asta deschidea cutia pandorei spre declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale”, a precizat doctorul în istorie.
Doctorul în științe politice din Germania, Anneli Ute Gabanyi, cercetător principal la Institutul de cercetare al Radio Europa Liberă din München și la Institutul de studii internaționale și de securitate din Berlin, a declarat că ceea ce frapează cel mai mult și ceea ce a surprins și populațiile din Uniunea Sovietică și din Germania a fost faptul că dușmanii cei mai aprigi, din punct de vedere ideologic, au semnat un pact de neagresiune. Or, Hitler întotdeauna se referea la bolșevism ca fiin inamicul cel mai oribil al Germaniei, iar bineînțeles, în Uniunea Sovietică – fascismul, hitlerismul, de asemenea, era atacat în presă, fiind cel important dușman.
„Acest lucru s-a schimbat aproape peste noapte cu semnarea acestui pact. De ce? Uniunea Sovietică, de fapt, sperase că, Anglia mai ales, dar și Franța, să atace sau măcar să se implice în combaterea Germaniei hitleriste și să oprească marșul acesteia către Est, printr-un conflict occidental. Acest lucru nu s-a adeverit, ci dimpotrivă. În 1938, când Occidentul practic a sacrificat Cehoslovacia, a semnalat prin aceasta Uniunii Sovietice că el susține și spune că se teme mai puțin de Germina hitleristă, decât de Rusia”, explică Anneli Ute Gabanyi, autor de studii de istorie recentă și de studii de securitate privind România și Republica Moldova.
Potrivit politologului german, pe de altă parte, prin serviciile secrete, sovieticii știau că Germania pregătește atacul asupra Franței, care de altfel s-a dovedit a fi victorios. Astfel, cele două state, Marea Britanie și Franța, care se angajau să garanteze securitatea Poloniei, practic nu mai erau practic credibile în această postură. Și atunci, sovieticii și-au schimbat părerea peste noapte, pentru a câștiga timp. „Văzând că Germania vrea să atace Polonia, și Uniunea Sovietică avea interese să ocupe o parte a Poloniei, aceasta și-a schimbat politica peste noapte. A schimbat ministrul de externe și Molotov era cunoscut ca un filogerman... Așa văd eu această configurație care era surprinzătoare pentru toată lumea, dar erau interese care în momentul acela păreau a fi identice”, a mai spus Anneli Ute Gabanyi.
Dezbaterea publică la tema „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență” este a 41-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
Facilitarea creșterii socio-economice locale și îmbunătățirea standardelor de viață ale cetățenilor din două regiuni cheie: municipiile Ungheni, Cahul și localitățile învecinate. Sunt două obiective majore promovate de Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie”, program care a început în 2019. Cu ce rezultate se finalizează el, în ce măsură s-a eficientizat guvernarea locală, dacă a sporit calitatea serviciilor publice și a infrastructurii au discutat invitații dezbaterii publice „Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE și implementat de PNUD și UNICEF”, organizată de Agenția de presă IPN.
Ion Dolganiuc, primarul s. Colibași, r. Cahul, a declarat că Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE, a fost lansat în 2019, după care a fost un apel de finanțare și regiunile respective au aplicat la program. Astfel, proiectul depus de Colibași a fost selectat. Este vorba despre proiectul Piața regională din Colibași – model de revitalizare economică locală. Primarul susține că 2019 era perioada de COVID-19 și, respectiv, la semnarea contractului a fost nevoie de revizuire a unor lucrări, având în vedere că prețurile au crescut în acea perioadă. Proiectul a fost finanțat cu 200 de mii de euro, sau 4 milioane de lei. Proiectul total a fost de 7 milioane de lei, dintre care 1,2 milioane au fost oferite de Consiliul raional Cahul, diferența fiind alocată de Primăria de Colibași.
Primarul declară că s-a pus accent pe piață, deoarece în Colibași există o piață de mai mulți ani, care era doar un teritoriu pavat cu un rând de tarabe. Lunea, care e zi de piață, se adunau toți producătorii din zonă, în unele zile fiind și peste o mie de oameni. În condiții de vară, nu se putea vorbi despre condiții de igienă și condiții sanitare atunci când lactatele, brânzeturile sunt comercializate la o tarabă deschisă. Astfel, proiectul și-a propus ca o fostă cazangerie să fie transformată într-o hală. De asemenea, a fost extinsă suprafața de tarabe, a fost renovată piața, fiind create condiții pentru o piață agricolă.
Este un program complex și în opinia sa, cel mai important program de suport din partea UE care se axează pe dezvoltarea locală și regională. Primarul susține că până la lansarea programului se vorbea că dincolo de asistența financiară din partea UE, guvernamentală, este important să existe programe de consolidare a capacităților și de a dezvolta proiecte locale și regionale, iar și Cahul și Ungheni sunt în mai multe documente strategice, dar și în acest program sunt în lista orașelor ca poli de creștere, care aveau un portofoliu de proiecte pentru care era nevoie de investiții. Acest program s-a pliat perfect pe strategiile regionale de dezvoltare și suport la proiectele pe care și le asumase Guvernul pentru dezvoltarea regiunilor.
Dezbaterea publică „Programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (Cahul și Ungheni), finanțat de UE și implementat de PNUD și UNICEF” este ediția a șasea, realizată în cadrul Proiectului „Beneficiile aderării Republicii Moldova la UE pentru om, comunitate și țară”. Proiectul este susținut de către Fundația Soros Moldova.
Astăzi, 23 august 2024, Comisia Electorală Centrală (CEC) a primit documentele pentru înregistrarea unui nou grup de inițiativă care susține candidatura Victoria Furtună la funcția de Președinte al Republicii Moldova. Acest grup de inițiativă a fost constituit de cetățeni care își doresc să o vadă pe Furtună în cursa electorală pentru alegerile prezidențiale.
Conform procedurilor legale, CEC are la dispoziție trei zile pentru a verifica corectitudinea documentelor depuse și pentru a decide dacă grupul de inițiativă va fi înregistrat oficial. Hotărârea va fi emisă în termenul stabilit, fie prin aprobarea cererii, fie prin refuzul acesteia.
Este important de menționat că, de la deschiderea perioadei pentru depunerea cererilor de înregistrare a grupurilor de inițiativă, CEC a primit deja 11 dosare similare. Termenul limită pentru depunerea cererilor este 31 august 2024, astfel că timpul rămas pentru cei care doresc să se implice în procesul electoral se scurtează rapid.
Această nouă candidatură vine într-un context politic dinamic, iar deciziile CEC din următoarele zile vor influența semnificativ modul în care se va desfășura campania electorală din această toamnă.
Pagina 439 din 612